Diana cu vanilie – Diana Sorescu – recenzie

Diana cu vanilie, este o carte recomanda de o colega de birou. Nu am auzit pana acum de ea, dar…recunosc ca m-a intrigat titlul. Nu am stat pe ganduri si am imprumutat-o de la ea. Trebuie sa iti spun, ca daca m-as fi uitat pe internet dupa Diana Sorescu, sau Diana cu vanilie, as fi gasit blogul acesteai.

Din pacate nu mai este printre noi, si aceasta carte este scris in memoria ei. Intr-un fel scrisa, pentru ca in ea, vei gasi diferite postari ale acestia. Postari ce le vei gasi in prezent pe internet. Foi virtuale, scrise intr-un mod diferit, fata ce vei gasesti in cartile clasice.

Cred ca daca m-ar intreba cineva, ce mi-a placut la carte, ti-as spune fix asta: modul in care scrie. Liber, cu expresii usoare si deloc pompos. Nu iti lasa impresia ca este o bloggerita care castiga din blog, ci pur si simplu, este o domnisoara, care isi pune gandurile pe o foaie virtuala.

Pe Instagram ti-am arata un citat ce mi-a placut. Cartea in sine, cat si scrierile ei de pe blog, si cred ca este pacat ca plecat de printre noi asa devreme. Tot pe internet, vei afla alte informatii despre ce sa intamplat cu ea.

Trebuie totusi sa te avertizez ca aceasta carte, nu este o carte clasica, tocmai din prisma faptului, ca in ea vei gasi postari/publicari cep e poti gasi si la ea pe blog. Postari nu tocmai filozofice ci amuzate, care te fac sa zambesti, atunci cand le citesti. Genul de postari pe care cineva le scrie cand vrea sa isi descarce sufletul, cand ceva o deranjeaza.

Diana cu vanilie, este o carte destul de interesanta, repet, daca te atrag astfel de publicari. Eu una am citit candva Tipul din filme nu exista ( toate trei volumele ) de Bogdan Stoica, care m-a fascinate, prin felul de a scrie. Asa s-a intamplat si cu aceasta carte, in primul rand m-a trimis pe blogul ei, un blog in blogspot, care este acolo, pentru toti ce doresc sa citeasca cateva ganduri de ale Dianei.

Vei auzi multe persoane, ca aceasta nu este o carte, sau nu ar trebuie sa fie o carte. Intr-un fel au dreptate, dar daca te grandesti, ca este o publicate in memoria Dianei Sorescu, cred ca putem trece cu vederea cateva lucruri.

Pana cand ma voi vindeca de tine – Corina Ozon

Acum ceva timp am auzit de Corina Ozon, tot pe atunci de editura Herg Benet, nu stiam de existenta lor, si nici nu aveam habar de cum scrie Corina Ozon.

M-am bucurat ca am reusit sa pun mana pe cartea Pana cand ma voi vindeca de tine de Corina Ozon, pentru ca auzisem mai multe pareri in contradictoriu, dar pentru ca sunt curioasa, m-am decis sa imi iau o carte scrisa de ea. Recunosc ca ma asteptam sa fie altfel, o vedeam putin altfel fata de cum este dar pot spune ca merita citita.

Am citit-o in cateva zile, si trebuie sa iti zic, ca mi-a placut. Cartea cuprinde diferite povesti, cu persoane diferite care trec cu greu prin despartiri, perioade grele, din care nu va scapare, dar care cu timpul ajung sa fie lasate in spate, uitate sau ferecate intr-un colt al inimi.

Initial ma gandeam ca este vorba de o poveste de dragoste, o poveste ce se termina trist, si din care protagonista invata diferite lucruri, si care intr-un final cunoaste dragostea adevarata. Dar m-am inselat. In carte este vorba de diferite personaje, care intr-un fel sau altul, trec prin situatii pe care le intalnim in viata de zi cu zi. Situatii prin care poate o prietena a trecut. Despartiri prin care poate am trecut chiar noi. Imi amintesc povestea Sofiei, o domnisoara cel cunoaste pe David, de care se indragosteste nebuneste. Povestea lor se sfarste cand perioada de trei luni pe care Sofia o petrece in Japonia se sfarseste. Cu toate ca David ii spune sa renunte la el, sa fie fericita, aceasta isi aduce aminte de fiecare clipa fericita petrecuta cu el, ajungand sa planga de fiecare data, sper sfarsit, totul se schimba, si Sofia ajunge sa lase in urma trecuful.

Corina Ozon are cateva carti scrie, recunosc ca nu acest titlu mi-a atras atentia, dar ma bucur ca am cunoscut aceasta autoare prin intermediul ei, pentru ca Pana ma voi vindeca de tine este o carte speciala, pe care o gasesti pe Libris, alaturi de alte carti scrise de Corina Ozon. Iti spun sincer, ca aceasta carte este speciala, modul in care Corina Ozon ne prezinta aceasta fiecare poveste in parte, fiecare sentiment pe care-l traieste fiecare personaj. 

Corina Ozon, este cu adevarat o scriitoare ce face ca fiecare poveste scrisa sa fie speciala, fiecare sentiment este scris in asa fel, incat ajunge sa treaca de orice bariera pusa, si te face sa intri in pielea personajului. Ma bucur ca am reusit sa citesc Pana cand ma voi vindeca de tine, pentru ca este o carte speciala. Carte ce cuprinde povesti uimitoate, povesti speciala, care te fac sa te gandesti la ce ai face tu in acele momente.

 

O mare de lacrimi – Ruta Sepetys – recenzie

O mare de lacrimi, de Ruta Sepetys este o carte care nu o poti lasa din mana, plina de emotii. Cartea a fost scrisa pe o baza reala, prezentand una dintre cele mai mari tragedii in istorie: sfarsitul celui de-al Doilea Razboi MOndial e aproape. Actiunea se desfasoara in jurul a patru personaje: Joana Florian, Emilia si Alfred. Personajele bine conturate, ne prezinta razboiul din perspectiva fiecaruia.

Joana este o tanara lituaniana, cu experienta medicala, puternica, curajoasa si buna la suflet. Ea pleaca din Lituania natala, la insistentele familiei pentru a scapa cu viata de germani. Pe tot parcursul drumului catre mare, este coplesita de vina ca rudele ei fusesera  persecutate datorita fugii ei si singurul lucru care o face sa mearga mai departe este speranta de a se rentalni cu mama ei.

Emilia este o tanara adolescenta in varsta de cincisprezece ani,  care isi pastreaza inocenta si bunatatea in ciuda ororilor la care o fost supusa si a tradarii persoanelor in care avusese incredere. Este o adevarata luptatoare care isi construieste propira varianta a trecutuluipentru a putea merge mai departe.

Ruta Sepetys ni-l prezinta pe Florian un tanar artist prusac, ce poarta un rucsac misterios dupa el si nu lasa pe nimeni sa se atinga de el.Este un tanar independent, mereu pe fuga, pentru a nu fi prins de catre armata.

Alfred este un tanar recrut german, convins ca isi serveste patria cum se cuvine.  Facem cunostinta cu el prin intermediul scrisorilor sale catre o fata Hannelore, scrisori mentale pentru ca nu ajunge niciodata sa le astearna pe hartie. Este ferm  convins ca apartine unei rase superioare . Facand o manie din ideea de a deveni un erou. Dar urmarindu-i gandurile observam ca este frustrat de defectele lui fizice, devenind un psihopat, de-a dreptul periculos in instabilitatea lui mentala.

O mare de lacrimi ne arata ca drumurile celor trei (Joana, Florian si Emilia) se intersecteaza, alaturandu-se unui grup mai mare ce se indreapta spre mare, fiecare sperand sa gaseasca un loc pe unul dintre vapoarele pe care se facea evacuarea.

In grupul de refugiati ii intalnim pe Eva- o femeie matahaloasa cu limba ascutita, Heinz , un batran cizmar care sustinea ca pantofii spun povestea vietii celui care ii poarta. El este cel care ridica moralul celor din grup si este supranumit Poetul pantofilor. Ingrid- o femeie oarba , dar cu simturile mult mai dezvoltate decat ceilalti si Klaus, un baietel  care iesise in calea lor dintr-o padure, cu un bilet cu o adresa din Berlin prins de pieptul lui.

Inconjurati  de razboi si suferinta, personajele devin mai  aproapiate unele de altele si devin  precum o familie unita. Iti spun sincer, ca O mare de lacrimi de Ruta Sepetys de pe Libris, este o carte ce trebuie cititia. O carte ce nu iti poate lipsi din biblioteca, si care te va face sa fii alaturi de fiecare personaj in parte.

Toti ajung in Gotenhafen, pentru imbarcarea pe navele de salvare. Reusesc sa se imbarce pe vasul Gustloff, mai putin Eva care se desparte de grup si se imbarca pe alt vas. Momentul plecarii din port este asteptat cu nerabdare de catre toti pasagerii vasului, acesta ducandu-i mai aproape de salvarea lor. Pe vas erau imbarcati in jur de zece mii de persoane, mult peste capacitatea vasului. La doar cateva ore de la plecarea din port, o tragedie loveste vasul. Ce se va alege de pasagerii vasului Gustloff? Dar, mai ales, ce se va alege de Joana, Emilia, Florian, Poetul pantofilor si Klaus?

Cel mai lung drum – Nicholas Sparks – Recenzie

Acum ceva vreme, am decis ca este timpul sa iau cu mine cartea scrisa de Nicholas Sparks – Cel mai lung drum. Carte ecranizata in anul 2015, si iti spun sincer ca atat cartea cat si filmul sunt superbe. Cartea mi se pare wow. Cred ca este prima cartea pe care o citesc de Nicholas Sparks, dar sincer cred ca voi cauta si alte carti.

Am inceput aceasta carte, intr-o zi pe cand mergeam la munca, si de atunci nu am mai lasat-o din mana. Povestea incepe cu un accident, cu accidentul in care este implicat Ira, un batranel in varsta de 91 de ani. Inca de la inceput povestea te prinde, pentru ca te face sa vrei sa afli ce se intampla cu Ira. Tot in primele pagini facem cunostinta cu Luke si cu Sophia, de asemenea o cunoastem si pe Ruth.

Trebuie sa recunosc, ca acum ceva timp nu mi se pareau asa de interesante acest gen de carte. Cred ca imi era greu sa urmaresc actiunea. Sa iti spun mai exact de tip de carte este Cel mai lung drum de Nicholas Sparks, este o carte care are capitolele impartite in functie de personaje. Mai exact, intr-un capitol ne spune cum evolueaza situatia in care se afla Ira, dar si intamplari din trecutul acestuia cu Ruth. Intr-un alt captiol ne povesteste diferite lucruri despre Luke sau despre Sophia.

Totusi aceasta carte m-a captivat. Felul in care cei doi se apropie de Ira mi se pare emotionat, cum niste scrisori scrie de Ira pentru Ruth te pot ajuta sa intelegi mai bine viata batranului morocanos, si cum Sophia ajunge sa fie invitata la o galerie de arta. Mi se pare interesant cum faptul ca Luke este calaret de tauri si Sophia este o studenta la Wake ii face atat de potriviti. Desi daca stai si te gandesti…ai putea zice ca nu se potrivesc.

Mi se pare interesant modul in care Nicholas Sparks face trecerea intre trecut si prezent, cum fiecare poveste din viata batranului Ira, dar si cum Sophia si Luke raman alaturi de el pana cand ii citeste acestuia fiecare scrisoare din cutie. Cutie pe care Sophia o salveaza si prin intermediul careia acestia ajung sa se cunoasca.

Mi-a placut enom, recunosc ca mi s-a parut interesanta reactia fetelor de la casa suroritatii cand Luke a venit sa o ia pe Sophia la masa. Dar si modul in care acesta si-a facut aparitia atunci cand Brian se certa cu Sophia. Un adevarat gentalman. Sincer mi se pare tare frumos modul in care acesta ii ia apararea Sophiei, dar si cum acestia incep sa isi povesteasca diferite lucruri pe cand se uita la stele.

Cel mai lung drum, este din punctul meu de vedere, tipul de care ce te face sa iti doresti o relatie ca cea descrisa de Nicholas Sparks. Cartea am gasit-o pe Libris, si tot aici am gasit alte titluri scrie de el. Eu una m-am indragostit de modul in care sunt descrie micile detalii. Detalii ce fac diferente, si care te fac sa te simti acolo.

Am plans cand Ira si-a gasit sfarsitul, m-am bucurat cand lucrurile s-au indreptat intre Luke si mama lui, si cand Sophiei si se indeplineste dorinta, aceea de a lucra intr-un muzeu. Te invit sa citesti cartea Cel mai lung drum de Nicholas Sparks, pentru ca aventurile celor patru – Ira si Ruth, Sophia si Luke te vor face sa fii alaturi de ei pagina cu pagina.

Daca te-as gasi – Gayle Forman – Recenzie

Nu am crezut niciodata ca imi va parea rau ca ziua are 12h, ca nu apuc sa termin un capitol dintr-o carte. Nu credeam vreodata ca voi regreta vreodata ca am descoperit cititul tarziu, si nu credeam niciodata ca Gayle Forman ma va face sa am aceste regrete.

Cine este Gayle Forman? Este autorul cartii Daca te-as gasi, continuarea cartii Daca as ramane. Doua carti superbe ce m-au facut sa lacrimez, sa rad si sa regret ca nu pot sta pana tarziu sa termin inca un capitol.

Am primit aceasta carte de la Libris, despre prima carte Daca as ramane ti-am povestit deja. Stii ca mi-a placut enorm si ca am devorat-o. Dar recunosc, ca aceasta, mi-a facut ziua frumoasa. Aceasta carte mi-a raspuns unor intrebari nerositite, ramase dupa citirea primei parti. Citind randurile scrise de Gayle Forman in Daca te-as gasi, am aflat ca Adam a devenit celebru, ca Mia si-a revenit dupa accident, dar si prin ce au trebuit sa treaca cei doi pentru a ajunge unde sunt in prezent.

Aceasta carte, este genul de carte care impleteste trecutul cu prezentul, le impleteste atat de frumos, incat fiecare pagina te face sa citesti din ce in ce mai mult. Mi se par interesante versurile trecute la capitolele ce prezinta o actiune din prezentul personajelor principale.

E ciudat cum totul se poate schimba, cum o simpla intamplare iti poate creea atacuri de panica, sau cum o promisiune iti poate schimba viata. Asta sa intamplat cu cei doi, cu Adam si Mia, care ajung sa se schimbe. Sincer nu credeam ca Gayle Forman, v-a ajunge in topul preferintelor mele literere, dar acum ca am citit cele doua titluri scrise de el, cu siguranta voi citit si altele.

Daca te-as gasi de Gayle Forman, este o carte ce merita citita, o carte care ii readuce in prim plan pe Adam si Mia. O carte care ne descopera treptat modul in care au evoluat, cu Mia a absolvit Julliard si cum o trupa ce canta doar in Oregon, ajung in topuri si ajung sa castige discuri de platina. Modul in care evolueaza carierea fiecaruia si cum un concert de muzica clasica, poate schimba totul.

Iti spun drept, ca Daca te-as gasi este genul de carte te suprinde, prin modul in care te duce din trecut in prezent, este unic, de aceea este genul de carte pe care trebuie sa o citesti, dar iti recomand sa o citesti si pe prima Daca as ramane, pentru ca doar asa vei intelege prin ce trece Adam, decizia Miei, si tot ce se intampla in aceasta minunata carte. Pe mine m-a cucerit, si cu siguranta este o carte de care imi voi aduce aminte cu drag.