Există mai multe fapte istorice despre pantofi pe care le vom prezenta mai jos.
Protejarea piciorului reprezintă un aspect care a fost amintit frecvent în istorie, la chinezi și la egipteni, la evrei fiind ca o obligație legală atunci când se încheia un târg.
Până să se ajungă la o pereche de pantofi din zilele noastre, așa cum sunt pantofii casual Blauer, se pare că primii pantofi au apărut în urmă cu 4 mii de ani, fiind realizat dintr-o singură bucată de material și având rolul de a proteja de lovituri și de frig; se pare că anatomia piciorului s-a schimbat ca urmare a utilizării unei încălțări, acesta devenind mai îngust deoarece nu mai era nevoie de vârfuri puternice și picior lat pentru echilibru.
Cizmele sunt printre primele care apar în picturile rupestre în urma cu 15000 de ani, în Spania; în secolele unsprezece, cincisprezece, în Europa apar pantofii ascuțiți în vârf iar în Orientul Mijlociu, datorită căldurii emanate de nisipul încins, li s-au adăugat tocuri pantofilor, care în Europa aveau culoarea roșie. Un alt aspect important este faptul că mai târziu a apărut diferențierea dintre pantoful stâng și drept, în America, până atunci aceștia fiind identici, la fel și încălțămintea pentru femei și bărbați, până la un punct acestea fiind unisex.
În Europa tocurile reprezentau un însemn al statutului, fiind, la început, necesari doi servitori pentru a susține persoana care purta tocuri la pantofi iar la bărbați se pare că purtarea pantofilor din lemn era preferința persoanelor din păturile superioare.
În România se purtau sandalele alături de togă, această încălțăminte fiind reprezentată de o talpă rezistentă și câteva nojițe care legau piciorul.
La început, lungimea pantofilor era mai mare și de aceea era necesară o legătură a acestora cu genunchii pentru a fi susținute, atât de lungi erau încât a fost reglementată interzicerea purtării de pantofi mai lungi cu maxim doi centimetri față de vârf.