Ma priveste cu ochii sai negri, care stiu ca nu am voie sa le refuz ceva si incepe sa-mi spuna ghicitoarea: “Ghiceste tu ce vreau eu sa-mi cumperi sa nu merg pe jos, dar nici cu masina, fiindca nu am permis, sa zbor cu vantul in piept si in plete, dar sa nu pilotez un avion, iar cand obosesc sa las acumulatorul, adica”un fel de pilot automat” sa ma conduca?”
-O caruta, ii spun ca sa creada ca nu am inteles, desi stiu pasiunea lui pentru biciclete.
Se supara si pare dezamagit.
-Animal de companie mi-au luat parintii: o broscuta testoasa, iar calul nu pot sa-l tin la bloc. Hai, fii femeie serioasa si nu te mai prosti!
-O bicicleta cu trei roti, iar rotile sa fie de lemn, glumesc eu.
-Dar de biciclete electrice de la Pegas nu ai auzit, ma cearta?
Se apropie ziua lui. Imi pune in vedere sa nu cumva sa nu ma duc la petrecere sau sa nu-i comand bicicleta ca vrea sa fie primul din clasa cu bicicleta electrica! Imi place cand asa mic cum este negociaza cu mine la sange si nu se lasa pana nu-i indeplinesc dorintele.
Ma iubeste, ma iubeste asa de mult, incat m-ar lua cu el peste tot, chiar si printre copii ma trage de mana, ii lasa pe ei si se joaca langa mine sau imi cere sa-i spun povesti de groaza cu fantome.
In trei zile coletul trebuie sa fie la destinatie, adica la casa lui sa nu car tot orasul bicicleta electrica (eu nu stiu sa merg pe bicicleta, altfel m-ar pune sa cumpar doua, cum mi-a cerut sa iau doua sabii, doua pistoale si doua pusti), prin urmare trebuie sa-si primeasca personal cadoul si are prilejul sa se creada mai mare decat este in realitate, fiindca il vor chema la usa cu apelativul:”Domnul Matei.”
Domnul Matei va ramane mereu domnul inimii mele.
-Orice castigi, tu trebuie sa imparti cu mine! Nu uita ca sunt copil si vreau si eu jucarii, dulciuri, biciclete si poti sa-mi lasi si cateva sute de lei bani de buzunar!