Prima data cand am auzit de Harry Potter nu credeam ca voi dori sa citesc o astfel de carte, ca sa nu mai vorbesc de seria intreaga.
Trebuie sa iti spun ca imi place sa citesc genul acesta de carti, doar ca in aceea perioada filmul era la baza, ideea de citit nu imi starnea curiozitatea. Anul trecut in schimb, pe cand se discuta instens de cel de-al saptea volum si film realizat dupa aceasta carte, am decis sa le dau o sansa. Bineinteles impinsa de la spate si cu o mare reactie : nu te uita la film inainte sa citesti cartile.
Ei bine primele patru filme le-am vazut si mi-au placut, dar acum vreau sa vorbim de primul volum din seria Harry Potter, mai exact Piatra Filosofala. Iti voi spune ca nu stiam ca acesta este primul volum, dar o prietena m-a luminat.
Am terminat o noua carte, cred ca ma voi incadra in timp pentru a termina cu brio numarul de carti stabilite pentru anul acesta. Anul trecut ti-am lasat recenzia primei carti din seria Tocialara – De la geek la sic ( iti las recenzia ei aici )
Sa trecem la cea de-a doua carte. Am primit-o de la Libris si m-am apucat de ea imediat cum am intrat in posesia ei. In primul rand pentru ca voiam foarte mult sa vad in ce directie va merge cariera de model a lui Harriet Manners.
Prima carte termina in anul 2019 este cea mai sus mentionata. O carte interesanta, care m-a captivat inca de la inceput. Nu ma asteptam sa imi placa, dar uite ca Agatha Christie imi place. Este prima carte pe care o citesc scrisa de aceasta autoare, si cu siguranta vor mai urma si altele.
Aceasta a fost cartea aleasa din biblioteca, iti spunea in articolul anterior ca pe aceasta o citesc, asa ca hai sa iti ce parere mi-a facut. Desi inca de la primele pagini mi-a fost putin dificil sa prind firul, modul in care a fiecare parte si capitol este denumit, ma facut sa raman.
Hercule Poirot, un detectiv foarte bun, ia trenul spre Istanbul, o data ajuns acolo, primeste o telegrama care ii spune ca trebuie sa se intoarca la Londra, astfel ajunge sa ia trenul Orient Express, impreuna cu alti pasageri.
In prima parte a cartii, ne sunt prezentati pasagerii, si rutina lor din tren, totul se schimba cand trenul ramane inzapezit si cand este descoperita crima. Intr-un vagon de la clasa 1 se gaseste cadavrul lui Ratchett – un om dubios – dupa cum il descrie insusi Hercule Poirot.
Ca intr-un film polistist, detectivul nostru incepe sa ia declaratiile tuturor celor prezenti in tren, si dupa ce fiecare spune ce are de spus, si dupa ce Poirot cerceteaza bagajele calatorilor, ajunge la o concluzie.
Intelege inca de la bun inceput ca Ratchett are un nume fals, fiind un monstru, care cu ceva timp in urma a rapit o fetita pe nume Daisy, a carei familie sfarseste tragic din cauza acestei rapiri.
Desi dupa fiecare pagina incepi sa crezi ca detectivul nostru a gasit solutia, nu reusesti sa afli pana la finalul cartii. Dar trebuie sa iti spun, ca de fiecare data cand crezi ca ai gasit criminalul, totul se schimba, si iar ajungi sa suspectezi pe cineva. Cel putin eu asa am patit.
Astfel am ramas alaturi de Hercule Poirot pentru a afla cine este criminalul, si da-mi voie sa iti spun, ca am ramas uimita cand adevarul a iesit la iveala, dar cel mai mult m-a suprins sfarsitul cartii.
Ma bucur ca am reusit sa citesc Crima din Orient Express, pentru ca este o carte ce merita citita, si care te va face sa iti pui intrebarea urmatoare: Cine la omorat pe Ratchett?
Atunci cand lucram cu carti, vedeam destul de des aceasta carte. Atata in versiunea Top 10 cat si varianta clasica. Trebuie sa iti spun ca nu stiam ca o am in casa, pana cand m-am lovit de ea.
Desi nu ma asteptam sa ajung sa o citesc, uita ca niciodata nu stii pe ce carari te poarta curiozitatea si dorinta de a citi. Asa am inceput sa citesc aceasta carte.
O carte care te aduce in Japonia, alaturi de Sumire, cel mai bun prieten al ei K si Miu, te arunca intr-o poveste de dragoste intre doua femei, o poveste de dragoste altfel decat de obicei citesc eu.
Sumire o fata ce renunta la facultate pentru a deveni scriitoare o intalneste la un banchet pe Miu, o femeie de 38 de ani, care are un trecut deloc usor, si care atunci cand o intalneste pe Sumire, ii spune ca este doar jumatate din ce a fost candva.
Initial nu am inteles despre ce vorbeste autorul si din acest motiv am ramas alaturi de Sumire, pentru ca voiam sa vad in ce directie se indreapta actiunea cartii.
Asa am aflat ce s-a intamplat cu Miu, dar si ca Sumire dispare ca „fumul in aer” de pe o insula din Grecia. Acolo a plecat cu Miu intr-o vacanta. Asa ajunge K in Grecia, cu putin inainte sa inceapa noul an scoalo, pentru ca K era profesor.
Am ramas pana la sfarsit pentru ca voiam sa vad cum se termina, pentru ca am vazut ca Miu a respins-o pe Sumire, ca urmarea unui eveniment pe care Sumire il relateaza intr-o documente. Dupa aceasta respingere Sumire dispare, cum Miu spune la un moment dat ca fumul in aer.
Numele de Sputnik il capata Miu, il primeste de la Sumire, dupa ce prima daca cand se intalnesc cele doua, Miu spune gresit numele unui curent. Sputnik inseamna in ruseste insotitor de calatorie, exact cum sunt descrise cele doua intr-un final.
Pentru mine a fost o carte interesanta, o carte ce m-a facut sa vreau sa aflu unde anume este Sumire, daca o gaseste sau nu. Mi-a placut ca autorul a explicat inca de la inceput de unde vine numele de Sputnik, dar si modul in care descrie unele lucruri, te face sa te simti acolo.
Am vazut ca Haruki Murakami a mai scris si Kafla pe malul marii, dar si alte titluri interesante.
Iti spuneam la inceputul acestei luni – luna decembrie – ca vreau sa citesc mai multe carti cu tema Craciun. Stiu ca sunt foarte multe si tocmai de aceea mi-am propus acest lucru. Daca inainte de Craciunozaurul, am citit O poveste de Craciun de Charles Dickens, acum a venit randul unei carti pentru copii.
O poveste de Craciun, cred ca este deja destul de cunoscuta, avand filme realizate pe baza cartii, asa ca nu cred ca mai are rost sa ii aloc spatiu aici, dar Craciunozarul, este o poveste ce merita un loc special la rubrica: Ce citeste Alina.
Aceasta carte am primit-o cadou de la Librarium, atunci cand lucram acolo. Mi-a fost recomandata, si recunosc ca ma bucur ca am ajuns sa o citesc. Totusi o voi pastra, pentru atunci cand Maya v-a invata sa citeasca, pentru ca este o poveste ce merita citita.
Povestea este una clasica, cu personaje destul de interesante, il intalnim pe William – sau Willypooz cum ii spune tatal sau, pe Mos Craciun si pe oul de dinozaur care va primi numele de Craciunozar. Un dinozaur special ce supravietuieste disparitiei si apare la Polul Nord, fiind despecoperit de spirudusii Mosului.
In timp ce acestia sapa dupa cadourile pentru copii cuminti, William un baietel aflat intr-un scaun cu rotile, merge la scoala unde o fetita frumoasa pe nume Brenda ii face viata un calvar.
William la rugamintea tatalui sau ii scrie Mosului o scrisoare, in care ii cere un dinozar. Atunci cand Mos Craciun citeste scrisoare in bradul cu cadouri nu apare nimic. Pentru ca printre ei Craciunozaur incepe sa se simta ca acasa, Mos Craciun decide sa lucreze la cadoul lui William, realizand astfel un dinozaur identic cu Craciunozaur.
In inima micului dinozaur se petrece ceva, dar totul se schimba cand vede cadoul facut de Mos Craciun, astfel dinozaurul se imprieteneste cu dinozaului de jucarie, si de aici incepe toata aventura lui.
Pleaca in expeditia Mosului din noaptea de Ajun, si ajunge sa dea nas in nas cu William, ramane in urma si atunci descopera ca un vanator este pe urmele lui. Se imprieteneste cu William si ajung impreuna la Polul Nord, unde Willpooz afla ce isi doreste cu adevarat.
Magia il suprinde si afla o multime de lucruri, despre tatal sau dar si despre Vanator. La Polul Nord descopera un ren ce nu poate zbura, si afla ca in noaptea de Ajun la Polul Nord toate dorintele se implinesc.
Dupa ce Willy afla cine este Vanatorul, ajunge sa plece impreuna cu Mos Craciun spre casa, unde este asteptat de Vanator, care la prins pe tatal sau, in dorinte de a pune mana pe Craciunozaur.
Totul se termina intr-un mod destul de interesant, intr-un mod in care chiar nu ma asteptam si Craciunozaur ajunge altfel sa aiba un prieten nou si Willam la fel. Pentru ca prieteni facuti in ziua de Craciun, raman prieteni pe veci.
Intr-o concluzie, mi-a placut aceasta carte. Craciunozaur fiind o carte atata pentru copii cat si pentru adulti. Este o carte in care prietenia este pe primul plan, si care te invata ca uneori este suficient sa crezi, si magie se intampla.
