Drag imi este satul meu din Apuseni, locul in care am iesit pe porti plangand din trupul iubit al mamei! Ei, aici am dus-o eu ca in sanul lui Avraam pana cand a trebui sa plec la scoli sa ma fac domn de oras.
Plecarea la oras inseamna jumatate moarte si jumatate izbavire. Pierdeam oamenii si locurile dragi, dar aveam sansa sa traiesc mai usor, fara sa merg kilometrii pe ulita pietruita si sa ma umplu de noroi, sa scap de statul in soare si de pleava de la fan de care te mananca pielea neplacut, mai ales cand se asaza pe pielea umeda de la transpiratie.
Am pierdut ceva si mi s-a dat la schimb altceva in loc, modern si mai putin sanatos decat implica traiul sanatos de la tara. De Craciun m-am intors aici sa petrec cu parintii. Mi-e dor sa aud colindul autentic al copiilor si sa astept ca mama sa scoata cozonacul si painea calda din cuptor. Mi-e dor sa ninga mult peste grijile mele si sa-mi pierd urma de la indatoriri.
Aud copii intrand usor ca fulgii de zapada in tinda. “L-o sfadit mama pe tata/florile-s dalbe/fiindca s-o crapat covata”, glasurile lor cristaline imi merg la suflet. Aici este cald si bine, afara ninge, brazii isi pleaca tacuti crengile si deodata, in atmosfera aceasta feerica imi fulgera un gand care imi face tandari linistea: rca online. De ce in loc de “leru-i ler” si “florile-s dalbe” mintea mea-i chinuita de alt refren? Fiindca nu pot sta aici pierdut, in munti, oricat mi-as dori. Indatoririle de la oras ma vor da in urmarire generala si ma vor gasi.
De pilda, peste cateva zile trebuie sa ma duc la oras sa fac aprovizionarea si am uitat sa reinnoiesc polita de asigurare pentru masina. Vreau sa-mi duc parintii ca pe niste copii la Targul de Craciun si sa le cumpar tot ce-si doresc. Nu pot sa circul cu ei, oameni cinstiti si responsabili, fruntea satului, cum as scoate la plimbare niste infractori, adica fara asigurarea masinii platita. Ar intra in pamant de rusine si s-ar simti vinovati ca din cauza lor am luat amenda si mi s-au retinut actele masinii.
“Rca online, rca online, rca online” este refrenul de moment care-mi rasuna in minte ca un colind. Dupa ce ma voi aseza insa la biroul din camera mea, pe care mama mi-a pastrat-o intacta si accesand site-ul firmei comanda va fi plasata, stiu sigur ca a doua sau a treia zi polita ma cauta in satul pierdut printre munti. Asa am facut si in iarna trecuta.
Dupa trei minute de la confirmarea faptului ca sunt beneficiarul celei mai ieftine polite de asigurare, ma intorc sa ascult cu sfintenie colindul copiilor. Veniti din lumea de dincolo de rautate si fatarnicie, ei alerga pe la toate casele sa duca vestea cea buna.
Doamne, ce minunat ma simt la capat de lume, astazi cand din acest colt de Rai pot trimite cereri si comenzi in toata lumea!
Cat sunt de bogat ca am doi parinti care ma asteapta la casuta din munti!